Libertatea de a alege

Fiecare din noi are în orice moment libertatea de a alege. De multe ori însă decidem să ne adaptam circumstanţelor, considerand ca trebuie sa facem toate caele lucruri pe care le fac ceilalti oameni sau cele pe care şcoala, parinţii sau societatea ni le-au impus pe baza unor principii de etică şi morala. Lucrurile însă stau cu totul altfel!
Pentru a fi ceea ce vrei sa fii e suficient ca gandurile si acţiunile tale să fie în acea directie.
Se spune că felul în care trăim sau ceea ce avem în viaţa noastră în prezent, este exact rezultatul acţiunilor sau inacţiunilor noastre trecute, iar acţiunile noastre prezente definesc destinul nostru, adică viaţa noastră viitoare, lucrurile şi persoanele pe care le vom avea în ea. Astfel fiecare din noi suntem raspunzători pe de o parte pentru felul în care trăim, dar mai ales şi pentru felul în care trăiesc parte din semenii noştrii (cei cu care interacţionăm zi de zi (acasă sau la servici) sau întîmplător (într-un magazin, pe stradă, într-un mijloc de transport, etc). Toate aceste influenţe în destinul propriu şi cel al semenlor noşti, vin din velul în care reacţionăm asupra acţiunilor externe ale mediului sau ale semenilor noştrii.
Acţiunile externe (circa 10%) sunt cele care ne influenţează existenţa. Felul în care reacţionăm sau răspundem acestor stimuli externi (independenţi de voinţa noastră) determină acţiunile noastre asupra celor cu care intrăm în contact (devenind pentru aceştia acţiuni externe independente de voinţa lor). Interesant este că noi suntem singuri care controlăm acţiunile noastre (în proporţie de 90%). Putem reacţiona violent la un stimul extern deranjant sau putem prin autocontrol să fim blînzi sau buni în reacţiile noastre. Aceste reacţii pot genera o contrareacţie la fel de violentă sau la fel de blândă. Conştientizând aceste lucruri, conştientizăm şi faptul că acţiunile sau inacţiunile noastre influenţează direct şi indirect vieţile a sute, mii sau zeci de mii de oameni (chiar la nivel micro), ale căror contrareacţii vor influenţa şi vieţile noastre (direct sau indirect).
Prin autocontrol, autodisciplină şi autocunoaştere putem învăţa să fim mai buni şi mai toleranţi cu familia, prietenii şi semenii noştrii. În esenţa noastră suntem buni şi iubitori (făcuţi după chipul şi asemănare lui Dumnezeu), însă am lăsat ca răul (invidia, lăcomia, ranchina, gelozia, răzbunarea, etc) să pună stăpânire pe sufletele noastre. Noi suntem singurii vinovaţi, fie prin complacere, fie din comoditate sau lene. Am permis prin dezinteresul şi delăsarea noastră ca societatea în care trăim să involueze la nivelul în care ne nemulţumeşte pe majoritatea. Noi fiecare în parte, avem o vina. Vina este că am aceptat cu consolare, să ne aliniem mulţimii... de teamă să nu iesim din "turmă", pentru a nu fi priviţi "strâmb". Putem avea o livadă frumoasă, o peluză sau o gradina cu flori, dar dacă nu le mai îngrijim şi trecem nepăsători pe lângă acestea zilnic sau ani în şir, fără să mişcăm vre-un deget sau să acţionăm în vre-un fel în sensul îngrijirii lor, buruienile şi dăunătorile o vor distruge, la fel cum acestea au distrus societatea şi ţara noastră cu permisiunea şi girul fiecăruia din noi.
Desigur e comod să nu te implici, să nu participi la acţiuni menite să asaneze sau de ce nu , să nu mergi la vot cănd se decide viitorul şi soarta ta şi a copiilor tăi. E comod să te ascunţi în spatele unor scuze sau obiecţii de genul "nu am pe cine alege"!
Dar cum se spune, în viaţă nu există obligaţii, există doar oportunităţi! Astfel fiecare din noi avem în fiecare moment oportunitatea de a alege, însă alegerile pe care le facem sun cele care ne definesc viitorul. Orice alegere este şi o renunţare! Dar şi orice renunţare poate fi un pas înainte sau unul înapoi. Adaptarea însă înseamnă stagnare şi de multe ori involuţie, la fel cum este şi teama de nou sau de necunoscut.
Cei care au curajul şi tăria de a renunţa la adaptare alegînd efortului de a adapta circumstanţele nevoilor proprii, sun cei care aduc progresul socieţii în care trăiesc. Acest lucru însă e posibil doar pentru cei ce ies din constrângerile societăţii şi propriile constrângeri mentale, aplecându-se spre autocunoaştere din dorinţa de aşi înţelege semenii şi mecanismul lumii în care trăiesc. E posibil pentru cei care au credinţa în propriile puteri şi în faptul că sunt singurii capabili să-şi înfluenţeze favorabil destinul propriu şi al celor din jur.